- - = # La Steaua # = - -

de Mihai Eminescu



La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate demult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
   

- - = # To the Star # = - -

by Mihai Eminescu



To the star which ebbed right now
There's such a distant path
That thousands years its bow
Of light traveled to reach us.

Maybe long ago it passed away
In the blue distance
And its ray only now
Sparks in our glance.

The icon of the extinct star
Slowly'n the sky is raising:
It was when we couldn't see it,
Now we can see it and it's not.

With our longing it's the same
After'n deep night it passes thus,
The perished love's flame
Continues haunting us.