Când amintirile-ntrecut 
  Încearcă să mă cheme,   
Pe drumul lung şi cunoscut     
  Mai trec din vreme-n vreme.    

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele
Ce-au luminat atât de des
Induioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi      
  Răsare blânda lună,     
Ce ne gasea îmbrăţişaţi 
  Şoptindu-ne-mpreună.    

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor 
  In noapte să se strângă
Când valurile de isvor  
  N-au incetet să plângă.

Când luna trece prin stejari
  Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot incă mari
  Se uită lungi şi galeşi.
  
         15/27 mai 1883